Prin ochii artistului

Poate că nu întâmplător, în urmă cu 82 de ani, atunci când lua fiinţă Muzeul Satului Românesc, filozoful Lucian Blaga alegea pentru discursul de recepţie pe care avea să îl rostească la Academia Română care îl primise în rândurile sale, o temă inspirată de cel pe care el îl numea unanimul nostru înaintaş fără nume…satul românesc.

Fiecare sat, care se respectă ca atare, preciza Blaga în eseul intitulat Elogiul satului românesc, există pentru sine în centrul unei lumi şi are frumoasa mândrie de a fi puţin mai altfel decât toate celelalte. Fiecare sat vrea să rămână el însuşi, nu vrea să dicteze celorlalte nici gustul, nici reguli de comportare. Se constată o oarecare aristocratică distanţare, dar câtuşi de puţin afişată ca atare, între sat şi sat. Acest mod de a-şi înţelege existenţa aduce cu sine şi stârneşte acea varietate de aspecte în cadrul unuia şi aceluiaşi stil, vast răspândit pe câte o întreagă ţară, varietate pe care o ilustrează aşa de minunat diversele „ţări româneşti”.

Privind satul dintr-o altă perspectivă, cea sociologică, profesorul Dimitrie Gusti, iniţiatorul cercetărilor ample care au condus la realizarea Muzeului Satului din Bucureşti, scria, la inaugurarea acestuia în mai 1936: …obiectele trebuie aşezate în muzeu aşa cum sunt ele în realitate, nu între pânze, ci într-o casă adevărată; nu în standuri ci în bătătura din gospodăria omului. Ne trebuie cu orice chip un muzeu în aer liber, în care standurile să fie case întregi ţărăneşti, ele însele piese de muzeu, casele la rândul lor fiind aşezate astfel ca să  închipuiască un sat adevărat.

De-a lungul timpului discipolii marelui profesor s-au străduit să-i urmeze recomandările, casa fiind reperul, construcţia – emblemă a colecţiei de arhitectură vernaculară care este de fapt muzeul. Casele, cu interioarele lor împodobite cu scoarţe şi blide viu colorate, cu sfinţi ce veghează blând din icoane, cu laviţe şi unelte ce povestesc despre truda şi odihna binemeritată a gospodarilor, cu vetre şi opaiţe care păstrează şi astăzi cădura focului ce le-a animat cândva, au fost subiectul râvnit de mulţi artişti, fie ei fotografi, cineaşti sau pictori.

Arhiva Muzeului Naţional al Satului “Dimitrie Gusti” păstrează  documente care fac referire  la multe solicitări ale ariştilor pe parcursul celor 82 de ani de la înfiinţarea sa. Între ele, numeroase imagini: clişee, diapozitive, fotografii, desene, planuri, dar şi lucrări de artă plastică, ce fac dovada preocupării ariştilor pentru cultura populară.

Trecerea timpului îşi pune amprenta pe chipurile oamenilor, satelor şi oraşelor, munţilor şi pădurilor şi, de ce nu, muzeelor. Când peste ani, din dorinţa de a împrospăta memoria, răsfoieşti documentele poţi redescoperi momente importante, oameni şi lucruri a căror apreciere capătă obiectivitate tocmai datorită factorului timp.

În ultimele decenii au fost publicate amintirile multor intelectuali care au contribuit, într-un fel sau altul, la ridicarea Muzeului Satului, presărate cu numeroase imagini din propriile albume de familie. Câteva secvenţe din „Albumul de familie” al Muzeului Satului, purtând semnătura unor artişti plastici care au păşit pe aleile sale cu penelul în mână vor fi pe simezele sălilor noastre de expoziţie la ceas aniversar.

Repere vizuale în evoluţia instituţiei, picturile lui George baron de Löwendal, care a contribuit chiar la amplasarea muzeului pe malul lacului Herăstrău, înfăţişează gospodăriile pe amplasamentele lor iniţiale, din 1936, dar şi transformările începute de Gheorghe Focşa, primul director al muzeului şi cel care i-a fost bun prieten.

Imagini de o puternică forţă cromatică ne-a lăsat şi Juliana Fabritius – Dancu, care timp de zece ani a făcut parte din echipa muzeului, adăugând peisajelor arhitecturale şi acuarele ce ne dezvăluie interioarele caselor şi piesele de port specifice fiecărei gospodării, etnii sau zone etnografice.

O retrospectivă în imagini realizate în perioada 1956-2015 reprezintă şi acuarelele arhitectei Flory Shacham, de curând intrate în patrimoniul muzeului.

Pentru că, icoana este nelipsită din casa fiecărui ţăran selecţia noastră include şi copii realizate în 1928, în satele din Zona Făgăraş de Lena Constante care a participat la cercetările iniţiate de profesorul Gusti ce au contribuit la înfiinţarea Muzeului Satelor Româneşti în 1936.

Expoziția poate fi vizitată de miercuri până duminică între orele 10.00 și 18.00 în sala și foaier H.H.Stahl, Șos. Kiseleff. Nr. 30.