2 august 2020

Mihai Dăncuș

Dumnezeu sa îl odihnească pe cel ce a fost unul dintre cei mai mari etnografi romani: profesorul Mihai Dancus!

Îmi amintesc acum, cand am aflat ca s-a terminat drumul in aceasta viața al bunului și nobilului coleg și prieten Mihai Dancus, cum l-am cunoscut in 1990. Eram tânăra și proaspăt consilier la Ministerul Culturii și ma simteam intimidata de ,,locomotivele,, muzeografiei românești, cei cu care pleacă astăzi sa se întâlnească in Lumina, Mihai Dancus. A fost cel mai nobil și bun om pe care l-am întâlnit. Veșnic zâmbind, veșnic îngăduitor. A fost 35 de ani director de muzeu dar nu aceasta funcție l-a definit ci faptul ca el a fost Creator. El a dat naștere unui muzeu de talie europeană, cunoscut și apreciat in lume. Îmi amintesc cu câta pasiune vorbea de acest muzeu, cu câta bucurie ne ducea sa vedem ce a n-ai făcut, ce a mai găsit in teren, ce rarități a adus in muzeu. A fost un om deosebit, cu o cultura clasica cum rar mai întâlnești in zilele noastre. A iubit satul, a iubit țăranul, a iubit cartea. A fost un păstrător de comori. Eu îmi sărbătoream ziua pe 5 Februarie, el pe 10 Februarie. Nu uita niciodată sa ma sune cu un telefon de ,, La mulți ani!,,.
Cineva l-a numit ,,nobilul Maramuresului,,. Eu l-as numi sufletul nobil al muzeografiei românești. Un om care a creat, o ființa rară. Îl așteaptă acolo sus, toți prietenii și colegii săi in mijlocul cărora era ca o lumina a bunătății și erudiției. Drum bun in Lumina, nobile domn!
Dumnezeu sa te odihneasca după drumul greu !
Sa odihnești cu drepții in locul Iubirii absolute pentru ca și iubit mult in aceasta viața!
Condoleanțe familiei! Fii tare, Ioana! Domnul Mihai Dancus a plecat, dar te-a lăsat sa-i duci mai departe gândurile și faptele!
Drum bun, prietene !

Conf. Univ. Dr. Paula Popoiu
Manager
Muzeul Național al Satului “Dimitrie Gusti”