Gospodăria Şuici, judeţul Argeş, sec. al XX-lea
Provenind din regiunea colinară a Munteniei, gospodăria lui Gheorghe Bângă din satul Șuici a fost reconstruită în Muzeul Satului în anul 1936. Ansamblul este compus dintr-o „casă cu legătură”, un grajd cu magazie pentru provizii și un pătul pentru porumb. Ocupațiile principale ale locuitorilor din zonă, ilustrate aici prin anexele gospodărești și obiectele de inventar, erau pomicultura, exploatarea lemnului și păstoritul.
„Casa cu legătură” sau „în vinclu” este caracteristică zonei etnografice a Argeșului de la sfârșitul secolului al XIX-lea și începutul secolului al XX-lea. Ea reunește două construcții dispuse în unghi drept, legate între ele printr-o prelungire acoperită a prispei. Astfel de case au apărut ca urmare a necesității de a asigura o locuință separată tinerei familii care se constituia după căsătoria celui mai mic fecior. Atunci când nu locuiau două familii în același imobil, o parte a casei îndeplinea funcția de reprezentare, fiind rezervată primirii oaspeților, iar cealaltă era destinată vieții cotidiene.
Înălțată pe un soclu din piatră, ce adăpostește pivnița și cotețele de păsări, casa din Șuici are pereții din bârne de brad, tencuiți cu mortar și zugrăviți. Acoperișul în patru ape, pentru fiecare dintre cele două construcții, este prevăzut cu învelitoare din șiță măruntă. Planul cuprinde câte două încăperi pe fiecare latură.
Amenajarea interiorului este diferențiată în cele două corpuri de clădire. În primele două camere, mai mari și mai împodobite, sunt concentrate piesele cu caracter decorativ: mobilier produs în centrele de la Sălătruc și Șuici, covoare, ștergare și batiste brodate. Construcția din spate reunește o tindă și o încăpere de locuit. Aici se regăsesc diverse unelte și ustensile casnice, precum războiul de țesut, piese de mobilier simplu și funcțional sau vase ceramice provenind din centrul de la Curtea de Argeș.
