Staur circular de piatră, jumătatea sec. al XIX-lea, Şugag, jud. Alba
Staurul, numit local şi „curtea de oi”, este o construcţie pastorală de tip arhaic specifică satelor risipite din munţii Şureanu, utilizată pentru adăpostirea oilor pe timpul iernii. Staurul a fost transferat în muzeu în anul 1994 din satul Arţi (comuna Şugag, jud. Alba) de la Ştefan Gheorghe (zis Păstoiu).
Pereţii sunt construiţi din piatră de micaşist legată cu mortar de var și nisip. Acoperişul nu se mai păstra în teren, dar a fost reconstituit pe baza informaţiilor furnizate de proprietar. Astfel, în specificul zonei, şarpanta a fost realizată din lemn de brad, iar învelitoarea din paie de secară aşezate în tehnica „jipilor” (snopilor), cu o streaşină de şindrilă de răşinoase.
Construcția are capacitatea de a adăposti 100-120 de oi, iar alături de staur se află ţarcul și strunga.
Utilizarea pietrei pentru o astfel de construcţie pastorală este o raritate. Pe lângă cel aflat în Muzeul Satului mai există un singur staur de acest tip, realizat în anul 1953, la mănăstirea Prislop (jud. Hunedoara), sub îndrumarea părintelui Arsenie Boca.
