Școală, CERNU, Bacău, anul 1922
Numele satului Cernu din comuna Poduri, jud. Bacău provine de la pârâul ce străbate localitatea și care în izvoarele slave însemnă Apa Neagră. Existența satelor de pe pârâul Cernu este atestată documentar încă de la 1456, localitatea fiind pomenită în mai multe acte domnești din anii 1460, 1462, 1507, 1617, etc.
Principalele ocupații ale localnicilor erau creșterea animalelor și cultivarea pământului, iar dintre meșteșugari, cei mai des întâlniți erau lemnarii și dogarii.
Din această localitate, Muzeul Național al Satului a achiziționat o școală tip „Spiru Haret”, construită în perioada 1922-1924 (piatra de temelie a construcției a fost pusă la 29 septembrie 1922, după cum specifică actul comemorativ). Școala a fost ridicată prin contribuția sătenilor fiind dată în folosință în toamna anului 1924 și a funcționat ca instituție de învățământ până în anul 1974.
Edificiul este ridicat pe o temelie din piatră de râu, peste care se află talpa din lemn de stejar. Pereții sunt făcuți din bârne de rășinoase așezate vertical și căptușite cu șipci peste care s-a lipit umplutura de lut amestecat cu paie, apoi s-a văruit. Acoperișul este realizat în două pante și are învelitoare din draniță de brad. Intrarea principală se face printr-un foișor al cărui acoperiș în două pante este susținut de șase stâlpi din lemn. În plan școala cuprinde două săli de clasă, un antreu (hol) iar în prelungirea acestuia un spațiu destinat cancelariei. Sălile de clasă și cancelaria sunt prevăzute cu sobe din teracotă.
Școala dispunea și de o mică bucată de teren numită „lotul școlar” unde copiii, îndrumați de învățători, se familiarizau cu grădinăritul. Elevii școlii erau instruiți în legătură cu creșterea animalelor și cu lucrul în grădină, în concordanță cu legea din 1906 a lui Spiru Haret referitoare la acest tip de practică școlară.
