Canton de drum, secolul al XIX-lea
Este o construcţie care a apărut ca urmare a dezvoltarii şi modernizării reţelei rutiere, ce a impus găsirea de soluţii pentru întreţinerea drumurilor. În acest sens, la sfârşitul secolului al XIX-lea, s-a trecut la organizarea şi construirea cantoanelor de drum, unde locuiau lucrătorii drumari, care răspundeau de o anumită porţiune de drum.
Cantoanele cu etaj, în stil românesc, au fost proiectate de arhitectul Ministerului Lucrărilor publice, Petre Antonescu, inspirat fiind de arhitectura tradiţională, aspectul cantoanelor de drum având unele influenţe din arhitectura culelor, dar şi din aspectul locuinţei rurale din zonele de deal şi de munte.
Construcţia din muzeu, cu zidărie din cărămidă şi acoperiş de ţiglă, cuprinde două niveluri, cu prispă parţială la faţada principală, prevăzută cu stâlpi din lemn. Parterul era destinat activităţilor curente, unele cantoane de drum fiind prevăzute chiar cu staţii telegrafice sau posturi telefonice model 1878. Etajul era locuinţa de serviciu a lucrătorului drumar şi a familiei sale.
