HANUL “ LA BARIERĂ” (“LA FRÂNCU”), VĂLENII DE MUNTE Sec. XIX
Situată pe un drum important ce făcea legătura dintre Muntenia și Transilvania, localitatea Vălenii de Munte era tranzitată în trecut de negustori și de oierii care practicau transhumanța ducând turmele spre și dinspre bălțile Dunării. Până la sfârșitul Primului Război Mondial, cei care foloseau această rută erau obligați să oprească la punctul vamal de aici, înființat încă din secolul al XV-lea („La Barieră”), unde li se verificau documentele. Astfel, în zonă s-a creat un vad negustoresc cu localuri care puteau adăposti peste noapte drumeții.
Unul dintre acestea, Hanul „La Barieră” sau „La Frâncu” după numele foștilor proprietari, a fost construit la începutul secolului al XIX-lea și transferat în Muzeul Satului în anul 1990. Prin materialele folosite și proporțiile echilibrate, hanul este reprezentativ pentru arhitectura comunitară prahoveană.
Este construit din zidărie din piatră și cărămidă și are un acoperiș în patru ape repezi cu învelitoare din șiță măruntă de brad. Fațada hanului se remarcă prin cele două prispe largi, cu stâlpi din lemn frumos ornamentați. Fiecare dintre cele trei niveluri avea în trecut o destinație diferită. Beciul era folosit pentru depozitarea alimentelor și a butoaielor de vin și țuică, la parter funcționa bucătăria și sala de mese, iar la etaj se afla locuința hangiului și o încăpere care putea găzdui călătorii cu pretenții. Aici, se pare că ar fi poposit și domnitorul Alexandru Ioan Cuza.
În vecinătate, este amenajat un spațiu pentru depozitarea butoaielor de vin, a teascului pentru struguri și a instalației de distilare a țuicii. Alături, se află jugul pentru potcovit și stănoaga. Prezențe nelipsite din preajma oricărui han, ele răspundeau nevoii călătorilor de a-și odihni și adăpa animalele de tracțiune, respectiv de a le potcovi.
Astăzi, Hanul „La Barieră” este adaptat cerințelor de muzeu așteptând vizitatorii de pretutindeni cu mâncăruri alese din bucătătria tradițională românească.
