Complexul de instalaţii tehnice Gura Râului Sibiu
În secolele XVIII şi XIX pivele din Gura Râului, Sadu, Oral, Tălmăcel şi alte sate din Sibiu s-au dezvoltat şi perfecţionat mult folosind materia primă procurată din păstoritul transhumant. Dezvoltarea pe scară largă a negoţului cu stofe şi alte textile a dus la înmulţirea numărului de instalaţii pentru prelucrarea lânii, acestea înşiruindu-se ca o adevărată „salbă” în mai multe sate din zonă. Se resimte şi influenţa populaţiei germane care a contribuit mult la dezvoltata industriei textile.
Complexul de instalaţii Gura Râului aflat în Muzeul Naţional al Satului cuprinde vâltoare, coş de îngroşat cergi, coş de tras păr şi piuă, fiecare într-o construcţie separată.
Vâltoarea de formă tronconică în care cade apa, învârteşte, albeşte şi îngroaşă cergile din lână.
Coşul de îngroşat este un cilindru realizat dintr-o împletitură de nuiele, fixat pe axul roţii hidraulice. Cergile umezite, introduse în interior, sunt învârtite prin mişcarea roţii şi, datorită aburilor calzi se îngroaşă, devenind mai pufoase.
Coşul de tras păr, construit între anii 1876-1900, este tot de formă cilindrică constituit din bare mobile pe care sunt aşezate ţesăturile. Acest cilindru se roteşte fiind acţionat de roată, prin intermediul fusului acestuia. În mişcarea de rotaţie, ţesăturile trec prin faţa unei scânduri cu şiruri de cuie, care trag fire din acestea şi le scămoşează, făcându-le pufoase.
Piua datează din a doua jumătate a secolului al XIX-lea, este prevăzută cu opt ciocane ce au capetele de jos cu „bureţi” (crestături) în scară şi cad alternativ izbind valurile de stofă aşezate în cavităţile adânc săpate în trunchi de stejar. Roata prevăzută cu fus cu ridicători de din lemn, acţionate în mişcarea de rotaţie prin căderea apei, angrenează cozile maielor sau ciocanelor şi le ridică în sus. Scăpând din angrenaj, ciocanele cad alternativ asupra bucăţilor de stofă, care se rotesc în mod automat în alveolele cioplite în trunchiul de lemn, unde sunt udate cu apă rece şi caldă. Operaţia durează de la 8 ore la 14 consecutiv, ţesătura respectivă se îndeasă şi devine postav (dimie), din care se fac hainele pentru iarnă.
