Teasc de stors ceara, sf. sec. al XVIII-lea, Sebeşu de Jos, jud. Sibiu
Teascul este construit din lemn masiv de stejar, având grinda de presare (crăcana) de 8,9 m lungime, iar lățimea de 0,5 m; stâlpul de susținere (înlocuit în 1954) are înălțimea de 2,1 m, în timp ce șurubul (vârtejul), lucrat din păr sălbatic prin strunjire, are înălțimea de 3 m. Construcția este prevăzută cu vatră, unde se fierbea boștina (ceea ce rămâne din fagure după extragerea mierii) pentru obținerea cerii, în două mari cazane metalice, fumul fiind evacuat printr-un horn de cărămidă. Focul era alimentat cu lemne, ulterior folosindu-se cauciucuri uzate.
Un șopron (şop) cu pereți din piatră și cu învelitoare din țiglă de Jimbolia adăpostește atât instalația, cât și vatra pentru fierberea boștinei. Teascul a funcționat până în anul 1997.
În trecut, ceara din Țările Române era de cea mai bună calitate, fiind unul dintre principalele articole exportate în Imperiul Otoman, Rusia, Ungaria, Polonia, Germania, Genova și Veneția.
