Bordei Zăpodeni, jud. Vaslui, sec. XVII
Document valoros al arhitecturii vernaculare moldave din secolul al XVII-lea, Zăpodeni este cea mai veche locuinţă din patrimoniul muzeului, fiind transferată în anul 1961.
Este o casă monocelulară specifică satelor de clăcaşi din întinsul podiș moldovenesc, construită cu pereţi din bârne de stejar îmbinate la capete în „cheutori” drepte, cu acoperiş în patru pante, cu dolii rotunjite și învelitoare realizată din mănunchiuri de stuf. La acest tip de locuință, spaţiul deschis caracteristic arhitecturii tradiţionale româneşti (prispa) este înlocuit de o bancă cioplită dintr-un trunchi masiv de stejar. Ferestrele foarte mici, fixe, aveau în vremurile trecute, în loc de sticlă, burduf de oaie. În timp ce pereții interiori sunt lutuiți și humuiți, la exterior doar interstiţiile bârnelor au fost lipite cu lut şi apoi spoite cu humă.
Interiorul are o înfăţişare simplă, dar deosebit de plăcută și de practică.
Cuptorul cu vatră este adosat peretelui din stânga intrării, iar pe lângă ceilalți pereţi, sprijinite pe ţăruşi bătuţi în pământul podelei, sunt amplasate laviţa-pat și două laviţe groase, una din lemn de nuc, alta din lemn de stejar. Mobilierul locuinței este completat de lada de zestre și masa joasă înconjurată de patru scaune confecționate din cioturi de copac – „bedrege”. Țesăturile de interior și culmea împodobită cu hainele de sărbătoare reflectă bunul gust și preocuparea pentru frumos.
