Goicea Mică, Dolj, sec. al XIX-lea
Provenind din sudul Olteniei, din apropierea lacului Bistreț, casa din Goicea Mică ilustrează un tip de locuință de suprafață generalizat în Câmpia Dunării la începutul secolului al XX-lea, luând locul bordeielor. Așezarea geografică a satului a determinat ocupațiile principale ale locuitorilor: agricultura, creșterea vitelor și pescuitul. O altă îndeletnicire practicată până nu demult a fost creșterea viermilor de mătase, dovadă stând numărul mare de duzi plantați în localitate după primul război mondial și varietatea țesăturilor de borangic.
Casa lui Ion Pomană Doljan, construită la sfârșitul secolului al XIX-lea, a fost transferată în muzeu în anul 1936. Interesant este faptul că familia acestuia a locuit o vreme în București, așa cum s-a practicat, în scop sociologic, la începuturile muzeului.
Locuința este construită pe o fundație solidă, cu pereții din cărămidă arsă și are acoperișul în patru ape line cu învelitoarea din țiglă. La fațada principală, atrage atenția prispa închisă cu balustradă, terminată cu un foișor înălțat deasupra intrării în pivniță.
Casa este dezvoltată pe lungime și are un plan rectangular format dintr-o tindă mediană („ogeac”) și două încăperi. În tindă, vatra liberă de la nivelul pardoselii constituie punctul de greutate în funcție de care sunt repartizate piesele simple de mobilier: masa joasă rotundă cu trei picioare, scaunele, lada etc. Tot aici se află țesturile de pământ pentru copt pâinea, strachini și vase ceramice de Oboga, ceaune și tigăi din aramă, precum și numeroase ustensile de bucătărie din lemn (cutii pentru sare, tiugi pentru lichide, căuce).
Tinda este mărginită în partea stângă de camera de oaspeți („odaia curată”), iar în dreapta regăsim camera de locuit („odaia de ședere”) cu sobă oarbă. În cea din urmă, un rol important îl ocupă războiul de țesut la care se află în lucru o țesătură de borangic, precum și o serie de alte obiecte aparținând industriei casnice textile și utilizate pentru prelucrarea lânii sau cânepii (rășchitor, vârtelniță, raghilă, rodan, sucală, etc). Atrage privirile melița miniaturală pentru copii, o jucărie/unealtă, alcătuită dintr-un stativ și un cuțit din lemn acționat manual pentru zdrobirea părților lemnoase ale cânepii după topire. Paturile, pereții și lăzile de zestre din ambele încăperi sunt acoperite de așternuturi, scoarțe și chilimuri, velințe și covoare viu colorate și decorate cu dungi, romburi, cruci și pistornice, stele, păsări și flori, oferind interiorului un farmec deosebit.
