Curtişoara, Gorj, sec. al XIX-lea
Curtișoara, o veche așezare a cărei amplasare a fost schimbată în decursul timpului de trei ori ca urmare a inundațiilor repetate ale Jiului, se întinde în prezent pe o colină de-a lungul șoselei care leagă Târgu Jiu de Petroșani. Așezarea geografică a satului, situat într-o regiune depresionară bogată în pășuni și livezi, a determinat ocupațiile principale ale locuitorilor: creșterea animalelor (în special, a oilor și caprelor), pomicultura și agricultura.
Din această zonă a fost adusă în muzeu în anul 1936, casa autentică a lui Gheorghe Beuran, datată la începutul secolului al XIX-lea. Deși de proporții reduse, ea este reprezentativă pentru tipul de locuințe înalte ale țăranilor înstăriți din nordul Gorjului și ilustrează versiunea populară a „culelor” boierești fortificate, cu o largă răspândire în Oltenia secolelor XVIII-XIX. Alături de casă, din ansamblu mai fac parte și două magazii: „pimnița” din lemn de stejar pentru depozitarea butoaielor și uneltelor de lucru și „jitnița”, construcție asemănătoare unei case gorjene în miniatură, pentru depozitarea cerealelor. Intrarea în gospodărie se face printr-o poarta monumentală decorată cu spirale, rozete, stele și alte motive geometrice și lucrată de meșterii vestiți din satul Bălești.
Casa cu două niveluri este construită din bârne de lemn pe o fundație din bolovani de râu. Are acoperișul înalt, în patru ape cu învelitoare din șindrilă de brad „înflorată” („praștilă”), cu „ciocârlani” la coamă. „Pivnița” ce alcătuiește primul nivel este formată din două magazii utilizate pentru depozitarea alimentelor și uneltelor. Accesul la nivelul superior se face pe o scară laterală ascunsă vederii printr-un perete de scânduri. La etaj, prispa cu foișor numită „târnaț”, care se întinde pe trei laturi și este închisă de o balustradă traforată, domină peisajul din jur.
Planul locuinței cuprinde două încăperi: camera cu vatră pentru gătit („la foc”) și camera de dormit („la sobă”). Printre obiectele din lemn care atrag atenția se numără scaunele mici cu spătar confecționate dintr-o singură bucată de lemn, bărdacele de băut vinul sculptate, cutiile de acte și furcile de tors crestate, lingurile cioplite în forme variate (cap de cal, coadă de păun, ghindă, altiță etc.), mobilierul lucrat în renumitele centre locale sau micile coșuri din scoarță de copac, cu figuri umane scrijelite în linii simple, dar expresive.
Nu întâmplător, fantezia artistică a creatorilor din această regiune etnografică a constituit o sursă de inspirație importantă pentru creația părintelui sculpturii moderne, Constantin Brâncuși.
