Gospodăria Ruşeţu, Buzău, sec. al XX-lea
Amplasat în colțul nord-estic al Munteniei, la intersecția județelor Buzău, Brăila și Ialomița, satul Rușețu este reprezentativ pentru așezările de tip adunat din Câmpia Română, locuite în principal de agricultori și crescători de animale. O particularitate a locului este reprezentată de prezența „muntenilor”, mocani transhumanți care-și aduceau turmele de oi din zonele de munte ale Buzăului și Brașovului.
În anul 1936 a fost transferată și reconstruită în Muzeul Satului, casa săteanului Ion Turculeț, datată la sfârșitul secolului al XIX-lea (1876). Este construită pe o temelie din piatră, are pereți din paiantă văruiți la exterior și un acoperiș în patru ape line cu învelitoare din tablă. La fațadă și pe una dintre laturi este prevăzută cu o prispă joasă, deschisă, cu stâlpi din lemn ciopliți geometric. Atrage atenția alternanța cromatică de roșu-ocru (tâmplăria, învelitoarea din tablă), alb (pereții) și albastru (ușa, ancadramentele ferestrelor, brâul de la nivelul prispei), care îi conferă casei o notă particulară.
Planul locuinței cuprinde o tindă mediană și două camere dispuse simetric, una dintre ele fiind destinată oaspeților. Sub același acoperiș, în prelungirea locuinței propriu-zise, s-au adăugat cămara cu acces din camera de locuit și poiata pentru animale adosată fațadei posterioare. În tindă, un loc important îl ocupă vatra liberă cu horn larg în jurul căreia au fost așezate piesele simple de mobilier și o serie de obiecte de uz casnic sau gospodăresc (cofă și hârdău pentru lapte, putinei pentru bătut untul, donița pentru muls, crinta pentru stors zerul din caș etc.). Camera de oaspeți se evidențiază prin țesăturile din lână (păretare și cuverturi pentru paturi) și ștergarele din borangic și bumbac, bogat decorate cu motive geometrice, vegetale sau zoomorfe.
Nu doar inventarul casei, ci și anexele gospodărești ilustrează preocuparea față de creșterea animalelor, din gospodărie mai făcând parte diferite cotețe: adăposturi pentru porci, pui și porumbei.
