Chereluş, jud. Arad, sec. al XVIII-lea
Situat la granița dintre Banat și Crișana, satul Chereluș este reprezentativ pentru arhitectura populară din Țara Zarandului. De aici, a fost transferată în Muzeul Satului în anul 1965 gospodăria săteanului Herlo Petru, datată în secolul al XVIII-lea. Așezată într-o zonă de câmpie, localitatea a beneficiat de o poziție favorabilă pentru dezvoltarea agriculturii, dar și pentru creșterea animalelor.
Aceste preocupări ale localnicilor sunt ilustrate și de anexele gospodăriei din muzeu: șura cu grajd și cămara („găbănaș”).
Casa din Chereluș este construită pe o fundație din piatră, peste care se află așezate talpa masivă și pereții din bârne de stejar, lipite cu pământ și văruite.
Acoperișul în două ape are o învelitoare din stuf. Planul locuinței este format din tinda mediană, cu două vetre din care se deschid gurile de foc ale sobelor oarbe din camerele alăturate: „camera de paradă” sau „soba de dinainte” în stânga și camera din dreapta sau „soba de dinapoi”, folosită ca locuință permanentă. Cele două sobe oarbe sunt de fapt două cuptoare: unul tronconic construit din nuiele fixate într-o vatră de pământ și apoi lipite cu lut, iar celălalt în formă de trunchi de piramidă, realizat din chirpici.
În interiorul locuinței, atrag atenția piesele de mobilier specifice zonei: lăzile de zestre „sarcofag”, lavițele lungi cu spătar, dulăpioarele de perete, patul cu baldachin („cu cobălă”). Nu putem ignora nici ustensilele din lemn, ceramica policromă realizată în centrele din Leheceni, Hămăgel și Ineu sau bogăția de țesături viu colorate în care predomină roșul-vișiniu, așezate pe pereți sau pe mobilier (covoare, fețe de masă, perne, cuverturi, ștergare etc).
