Gospodăria Stăneşti, Argeş, sec. al XIX-lea
Reprezentând zona etnografică Muscel, satul Stănești este o așezare de tip răsfirat cu tendință de alungire pe valea râului Doamnei, afluent al Argeșului. Ocupațiile tradiționale ale locuitorilor de aici erau lucrul la pădure, pomicultura, creșterea oilor și practicarea diverselor meșteșuguri.
Pentru a ilustra arhitectura populară tipică acestei zone, meșteri locali au reconstruit în Muzeul Satului în anul 1936 casa săteanului Popa Stan, datată la sfârșitul secolului al XIX-lea. Este ridicată pe un soclu înalt din piatră care adăpostește pivnița din bolți de cărămidă, are pereți din bârne de lemn, tencuiți cu mortar de lut și zugrăviți în alb la exterior. Acoperișul în patru ape line este prevăzut cu învelitoare din șiță măruntă. Locuința cuprinde în plan prispa cu balustradă zidită, tinda mediană cu vatră liberă și horn, camera de locuit și cea rezervată oaspeților, ambele încălzite cu sobe de cărămidă. Scara de acces la nivelul locuinței este ascunsă vederii.
În opoziție cu sobrietatea arhitecturală, numeroasele țesături din lână și bumbac în care predomină culoarea roșu, furcile de tors, migălos ornamentate, precum și ceramica de Poienița cu decorul format din linii albe șerpuite sau motive florale simple conferă interiorului o ambianță caldă. În plus, piesele de mobilier (lăzi de zestre, mese dulap, paturi etc.) exemplifică activitatea puternică a centrelor locale.
Alături de casă, gospodăria se mai compune dintr-o bucătărie de vară, o „povarnă” unde se distila țuica, o șură cu grajd și fânar și două cotețe (unul pentru porci și păsări, celălalt pentru porumbei).
